Dinamo ITraseul de fata se gaseste in Turnul Mare al Zacotelor, in Cheile Crovului. Peretele este de natura calcaroasa, vertical in marea lui parte, destul de compact, cu o inaltime maxima de 250-300m. Aici au fost deschise aproximativ 15 trasee de alpinism clasic in anii 70-80, uitate insa, din nefericire, dupa premiera. Multe dintre trasee au fost deschise de Viorel Boboc, unele intr-o singura zi, o singura intrare in perete. Traseele lui au libere interesante, dure de multe ori si remarcabile daca stam sa ne gandim in ce perioada si cu ce materiale tehnice era echipat la data premierei. Pasajele de artificial sunt si ele dificile si intinse, lucru de asemenea remarcabil, avand in vedere ca premieristul nu era deloc inalt. Traseul de fata nu este in mod sigur cel mai dur traseu al sau, dar este foarte, foarte frumos si merita parcurs.Materiale necesare: un set de frienduri pana la nr 3, un set de hex-uri (optional), un set de nuci, cateva tricam-uri mici (optional), 5-6 pitoane variate, ciocane, scarite, 2 semicorzi de cel putin 50m, 18 bucle echipate, anneauri.Acces: Venind dinspre Bran, inainte de Podul Dambovitei se face stanga spre satul Cheia si se merge cativa km pe un drum de pamant pana la un podet unde este indicatorul cu Cheile Crovului. Aici se lasa masina si este un loc foarte bun de cort. Poteca este facila si in 45 min suntem la baza peretelui.Traseul se desfasoara in mare parte pe o muchie masiva a peretelui unde acesta isi schimba orientarea si imediat in stanga acesteia, pe o arcada foarte proeminenta, si apoi in sus, vizand un diedru marcant in partea superioara a peretelui.Pentru intrare, exista doua variante de la premiera. Prima varianta, matematic sub muchia masiva, se merge prin padure spre perete si pe partea dreapta se vede o cifra (5) scrisa cu vopsea verde pe stanca in dreptul unui copac si un piton imediat deasupra. Din nefericire, cele doua lungimi in sus sunt napadite de vegetatie, stanca este foarte incarcata de licheni si pitoanele adanc ingropate.Varianta 2, pe care o recomand, presupune sa mergem inca 80-100m pana se rareste padurea si se vede un grohotis care urca spre un amfiteatru masiv, aflat in partea dreapta a peretelui. Se urca pe grohotis, apoi o saritoare de 5m ne scoate in amfiteatru, de unde continuam oblic stanga pana la muchia evidenta de acolo. Intr-o sa micuta se vede scrisa aceeasi cifra 5 cu verde. Acolo ne legam in sfoara.1. Prima lungime este foarte usoara tehnic, stanca este destul de solida si curata, iar pe langa cele 3 pitoane de pe parcurs, putem adauga si cateva asigurari mobile. Regruparea este in stanga muchiei, dupa un scurt traverseu. Grad 4-5, PG, 40m.2. Chiar daca nu pare, se pleaca in sus pe o fata/diedru cu ceva iarba. Pasajul este delicat, recomand cateva pitoane subtiri si tricam-uri mici. Primul piton este la 7-8m de la plecare, nu se vede de jos. Se continua in sus pe diedru. Pe o brana micuta se poate bate inca un piton. Urmatorul pasaj este putin mai dificil tehnic, iar urmatorul piton este mai sus. Peste cativa metri, diedrul devine curat si se transforma intr-o bavareza superba. Intra frienduri medii. La capatul diedrului, premieristul a facut se pare risipa de pitoane, sunt 2-3 unul dupa altul, intr-un pasaj de 6c. Regruparea este comoda si foarte solida. Grad 6c, R, 40m.3. Se pleaca in sus pe o fata inierbata unde se pot bate pitoane sau pune nuci mici. Se vizeaza arcada masiva aflata la 15m de la plecare. Sub arcada se afla o fisura OW pentru care recomand hex-uri si frienduri medii/mari. La 5m pe fisura, in dreapta ei, se afla si primul piton de pe lungime, foarte solid. Deasupra arcadei se mai afla un piton, putin introdus, dar care tine la cadere (testat). Arcada presupune un traverseu expus spre stanga, de aproximativ 5m, slab asigurat si cu prize incarcate la picioare. Buza arcadei nu este nici ea foarte comoda, fiind rotunjita. La capatul traverseului, se ajunge la al treilea piton, foarte solid, dar ultimul de pe lungime. Diedrul in sus este foarte frumos si poate fi asigurat cu nuci medii si frienduri mici. Regruparea la capatul diedrului este comoda, dar trebuie consolidata. Grad 6a, R, 40m.4. Este lungimea cel mai bine asigurata din traseu, initial mecanica, dar care merge foarte frumos la liber. Se pleaca in traverseu dreapta, apoi in sus pe cateva fisuri evidente, pasul este pe o fata spalata, apoi un diedru superb si curat ne scoate intr-o regrupare solida. Grad 7a/7a+, PG, 45m.5. Este o lungime usoara, pasul de 6a+ nu este nici macar obligatoriu. Se pleaca oblic stanga, urmeaza cativa metri comuni cu ruta din stanga, Traseul Uriasilor, apoi plecam spre dreapta diagonal, spre diedrul marcant din partea superioara a peretelui. Regruparea este destul de comoda si solida.6. Este o lungime dificila de artificial si ceva mai periculoasa. Pitoanele din prima parte trebuie testate bine inainte de a fi incarcate, poate batute putin pentru a intra mai bine. Ele pot fi suplimentate cu frienduri mici si nuci. Diedrul surplombeaza putin, este spalat si incomod. Pitoanele sunt departate, este o lungime dificila fizic. Ultima parte, dupa un traverseu dreapta, este de liber, cam 5c pana in creasta. Grad A1+/A2, R, 35m.
Retragere: se urmeaza un hatas spre dreapta pe linia crestei, se trece o strunga si dupa aprox 15 min, la limita padurii se gaseste o varianta usoara de a cobora in dreapta pana in marcajul turistic.
click pe foto pentru a mari
