Pilierul Nord-Vestic din Piatra Altarului este un traseu care nu face parte din categoria celor populare, reamenajate, cumoscute. Prin urmare, cind ne-am hotarit sa-l urcam, nu stiam sa existe vreo repetare recenta. Informatiile din ghidul lui Wild Ferenc sitn bune, asa ca nu am avut probleme cu gasirea tasaeului. Pilierul Nord-Vestic (5A, 5-6 lc, cred ca 6 impus, cam 7+ rotpunkt) e un trase inceput de o echipa din Tirgu Mures, ce dorea, probabil, sa ajunga la fisura rosie care se vede in dreapta liniei. A fost continuat si terminat in 1978, de Tivadar Kiss, Pall Istvan si Stefan Turcas. Are o linie frumoasa si doua lungimi splendide in partea de sus, plus alte 3 pline de vegetatie. Pitoanele par, in mare parte, bune (Vlad a scos unul dar l-a batut la loc).

Apropierea se face urmind poteca marcata cu tringhi rosu pina sub Piatra Altarului, pina cind se trece Laposul. Aici se paraseste marcajul si se urca pe linga Piatra Altarului, cam 100-150 de metri si se ajunge la intrarea in traseu. Inca sint urme de vopsea albastra pe perete si, desi nu se mai cunoaste nici o litera, traseul nostru e primul cum urci (mai sus mai este unul: Pintenul prieteniei).

Prima lungime nu are nici o asigurare (poti pune un anou la un copac cam firav), dar e usoara, desi in caz de umezeala nimeni nu va fi bucuros sa urce pe aici. Merge initial in sus, apoi trece in dreapta, pe o brina imensa. Se regrupeaza la doua pitoane. De aici incepe catararea propriu-zisa.

A doua lungime mi s-a parut, intr-un fel, cea mai riscanta. La inceput distanta dintre pitone e destul de mare incit sa te oblige la multi pasi impusi. Asta nu ar fi o problema, dar faptul ca traseul e neparcurs de cine stie citi ani te cam obliga sa mergi pe prize murdare si sa cauti pitoanele prin iarba. Aceasta lungime merge initial drept, pe un sistem de fisuri mici, apoi traverseaza scurt in dreapta pe praguri urite deiarba, cu pitoane foarte putine. Spre final se poate regrupa la doua pitoane intr-o crestulita sau se poate urca si regrupa pe o brina, mai sus, la un brad sanatos. Am ales a doua varianta, pentru a putea parcurge traseul din 5 lungimi in loc de 6.

A treia lungime de coarda este cea mai frumoasa a traseului: initial se urca pe praguri friabile si neasigurate (cred ca ai pina la 12-15 m fara piton), apoi se merge spre un diedru clar, ce pare impresionant de jos. Se ajunge sub diedru si apoi se intra in el, in bavareza expusa. Aici Vlad a scos un piton, tragind cu mina de el, sa-l incerce. Portiunea este foarte faina si curata, a iesit la liber si cred ca are gradul 7. Pe la jumatate, diedrul e inchis te un tavan pe sub care se traverseaza liber cam 4 m, cu prize cubice la mina si praguri scurse la picioare. Mai sus, diedrul se largeste, capatind aspect de horn, in care poti sa ramonezi larg sau sa mergi in sprait. O lungime extraordinar de frumoasa, asemanatoare intrucitva cu ultima lungime din Lespezile Lirei din Crai.

Sint cap in a patra lungime - una urita, pe praguri de iarba, cu asigurari rare, care se termina undeva intr-o placa spalata, cu prize infime. Am incercat sa trec liber si am alunecat de pe un prag scurs (nu vazusem ca aveam ceva noroi pe espadrile) si am cazut 10-12 metri, cred. Am avut noroc ca am trecut printre doua trunchiuri de brad, fara sa le ating. Am revenit si am depasit pasajul, indrumindu-l si pe Vlad. Aici trebuie atentie mare: inainte se facea traverseu Dulfer (autofilare pe coarda), acum se poate trece liber, la aderenta, dar nu foarte usor, caci prizele sint mici si scurse. Regruparea e pe un prag de iarba .

Ultima lungime continua intii in dreapta, apoi in sus, pe o fisura, traversind cite un metru cind dreapta, cind stinga. La un moment dat, se ia in brate un bloc mare de piatra, folosind prizele inverse. E o lungime frumoasa, care ne-a iesit rotpunkt (6+, dupa aprecierea mea).

Retragerea se face prin trei rapeluri. Primul are cam 40 m si pitoanele sint imediat sub creasta, spre sud (adica spre serpentine). Se coboara un pic in stinga, pina la 2 pitoane (mai sus am mai vazut unul, dar nu ne oprim la el). Al doila rapel e mai scurt (pina-n 20 m) si ne conduce pe o brina, linga un brad mare cu un piton in el, care e prima regrupare a Traseului Honvezilor. De aici mai facem un rapel de 40 m pina in poteca, la baza peretelui. Mergind 50 m spre dreapta, ajungem in Saua Nordica a Pietrei Altarului, de unde coborim spre riul Lapos pe poteca abrupta, pina intilnim din nou marcajul triunghi rosu.

 Mai multe fotografii