Premiera: Fl. Stan G. Calin

Vineri seara am urcat precum licuricii la refugiul Costila, pe poteca atat de bine cunoscuta care porneste din dreptul Caminului Alpin. Refugiul ne astepta linistit, fara a fi asaltat de prea multi cataratori. 

Ne trezim de dimineata si pornim pe Valea Costilei. Doar unul sau doua petice de zapada murdara mai amintesc de iarna demult trecuta. Saritorile ne asteptau uscate si caldura incepea sa ne inconjoare. Cu un an in urma urcam valea aceasta pentru prima data, pentru a ajunge la Traseul Scorpionul.

Cum nu sunt o mare fana de vai de abrupt, am ocolit mai toate saritorile exceptand-o pe cea mai mare :D. Nu ca nu as fi ocolit-o si pe asta, dar traseul Balcoanele era pe partea celalata a branei ocolitoare. Din fericire saritoarea prezinta o catarare usoara si curata pe o fata cazuta la inaltime

Buuun, ajungem la baza traseului, marcat cu litere albe. Traseul Balcoane a fost reamenajat anul trecut de Cornel Sain si asta inseamna ca exista spituri in regrupari si prin traseu, pe alocuri.



Pornesc cap in prima lungime, pe o intrare usor surplombata, urmata de o brana la dreapta. La capatul branei se afla un prim spit stralucitor. De la acesta pornesc la stanga pe o succesiune de fisuri, pana prind linia unei fisuri clare care ajunge sub tavanul din Balcoane.

Prima lungime nu trece peste tavan, ci ocoleste o prima sectiune a acestuia prin stanga. Aici, la umbra, se gaseste o regrupare solida formata din doua spituri legate printr-un lant.

A doua lungime de coarda ii revine lui Mati, care traverseaza tavanul prin partea stanga, pe o fata varticala mai sensibila, cu prize micute.

Dincolo de tavan terenul se imblanzeste, pentru ca regruparea sa se gaseasca pe o brana inierbata, foarte foarte comoda.

Pornesc pe a treia lungime, care consta intr-o traversare continua la stanga. La un moment fisura se bifurca, sub un bolovan maaaare. Am urmat firul din stanga doar ca sa trec pe sub bolovan iarasi pe dreapta. Oricum sunt asigurate ambele fisuri.

Ajung in dreptul unei regrupari clasice, in doua pitoane, si decid sa regrupez. Desi regruparile reamenajate sunt pe spituri, stiu ca multi au pierdut linia traseului in lungimea a treia, acolo unde Traseul Balcoanelor se intersecteaza cu Traseul Galiani. Aveam deasupra un spit stralucind in soare si doua fisuri: una oarecum verticala si una care trecea in stanga. Prin urmare, erau sanse mari ca aici sa fie punctul de intersectie.

Regruparea este ultracomoda. M-am asezat pe un bolovan si am inceput sa filez.

Mati porneste in ultima lungime si face traversarea in stanga, fara a se lasa inselat de spitul de deasupra si bine face.

Balcoanele urmeaza fisura din stanga, usor ascunsa in regrupare de o muchie. Dupa vreo doi metri de descatarare traseul ajunge intr-o alta grota. Aici se afla regruparea pe spituri, urmata de cel mai greu pas din traseu, de gradul 7. O fata verticala cu prize micute, chiar deasupra regruparii.

Dupa alti cativa metri de fisura traseul ajunge la un copacel, de unde incepe brana pe care se afla ultima regrupare. Aceasta regrupare este comuna cu traseul Cezar Vargulescu.

Posibilitatile de retragere din Traseul Balcoanelor sunt multiple:

- continuare prin jnepenii de deasupra in Creasta Costila Galbinele, de unde se face rapel spre Valea Galbinele (trebuie atentie la retragere pe branele dinspre Galbenele);

- continuare prin jnepenii de deasupra si parcurgerea Crestei Costila Galbinele (necesita ceva timp), cu coborare apoi din platoul Bucegi;

- coborare in rapel in Valea Costilei si urcarea vaii sau coborarea acesteia pana la refugiul Costila;

- coborare in rapel in Valea Costilei, traversarea acesteia si coborare la refugiul Costila prin Coama cu Jnepeni si pe Valcelul Pietros.

Noi am ales sa facem doua rapeluri pe linia traseului Cezar Vargulescu, sa traversam Valea Costilei si sa cobora, prin Coama cu Jnepeni. 

Articolul integral cu poze: http://flutureledepiatra.wordpress.com/2012/07/09/traseul-balcoanelor-peretele-costilei/