Sfarsit de august... mare zaduf!!!
Bicaz... aglomeratie mare; toata lumea opreste in chei, se da jos din masina si isi fac unul altuia poze "de facebook".
Dupa ce cu o zi inainte ne-am perpelit la soare ca micii pe gratar in Santinela de la Gatul Iadului si am suferit de sete mai rau decat un peste aruncat in mijlocul Saharei, ne gandim ca un traseu la umbra e exact ce ne trebuie. Ar fi de dorit sa nu fie nici foarte lung ca sa plecam spre casa la o ora decenta. Cam toate doleantele noastre ne-au condus spre Trasul Independentei.
Traseul Independentei; 5B; 5 l.c.; 6+/7- (cica 8+ rotpunkt); peretele Turnul Negru;
Materiale necesare: 2 semisfori de 50m, 2-4 frenduri mici si medii, bucle dupa gust (peste 14 in ultima lungime).
Parteneri in acest drum idilic: Cornel Zarescu si Cristian Torica (Tori);
Traseul incepe la 50 de metri in stanga de Fisura Neagra, la baza fiind scris numele cu vopsea (relativ recent).
Prima lungime se contureaza de-a lungul unei fisuri clare de 10-12m lungime pe parcursul careia intalnim si 2 ancore mecanice (rosii). Fisura e blocata de un tavan la baza caruia mai gasim 2 asigurari. Trecerea lui se face direct, prizele fiind foarte generoase. Deasupra, iesim pe o brana dupa care urmeaza o fata de 2-3m pe care gasim 2 pitoane vechi si nu chiar foarte solide. Depasirea acestui ultim obstacol e departe de a fi facila/elementara, mai ales datorita faptului ca iesirea se face la iarba/muschi pe o mare brana. Se regrupeaza dupa gust, la unul din multii copaci de aici.
L.C. 2: Se inainteaza pana la baza peretelui, se urca un mic prag de stanca unde gasim un prim piton (batut doar jumatate). De aici incepe o bavareza cu prize scurse si murdare la picioare. Pana la urmatoarea asigurare avem de trecut un mic pas (pe care eu il estimez pe la gradul 7; se pot monta asigurari suplimentare). Dupa acest punct se mai urca inca 6-7m apoi incepem traversarea la dreapta pentru inca 7-8m. Spre final traversarea devine usor descendenta; asigurarile sunt suficiente; grad estimat pentru acest ultim pasaj: 7+; Regruparea se face la doua ancore pe o brana confortabila.
L.C. 3: Se continua traversarea spre dreapta, usor ascendent, pentru inca 4 metri; dupa aceea se prinde o fisura care dupa 20m ne duce in regrupare; atentie la liliecii morti (si nu numai) din fisura... mirosul e... mirobolant! Asigurarile nu sunt foarte multe dar nici terenul nu e foarte dificil si se pot monta asigurari mobile la discretie.
L.C. 4: Se uraca 3m din regrupare, dupa care ne inscriem intr-un traverseu spre stanga care, dupa 20 de metri ne scoate in regrupare. Despre aceasta lungime nu sunt multe de spus. Respect celor care au reusit parcurgerea la liber (grad estimat 8+); la maini este un prag scurs "dar" prafos (chiar cu noroi pe alocuri), iar la picioare lichen negru pe prize fine si scurse. Trecerea la artificial nu prezinta probleme (poate doar in prima parte unde distanta cam mare intre doua puncte de asigurare impune folosirea unei bucle de cordelina sau a unui clif pe un mic "cioc" de stanca). Intrarea in regrupare presupune o iesire la liber pentru 2-3 metri pe un pasaj cam de gradul 6+.
Ultima lungime este cu adevarat cununa cu lauri a acestui traseu. Incepe cu un diedru usor lung de 15m; apoi urmeaza o fisura si incepem sa ne orientam usor catre dreapta pana cand ajungem pe o brana in dreptul unui pin. Traversam brana si urmeaza o noua fisura care se termina cu un mic horn a carui depasire la liber este incomoda dar ingenioasa. In final, dupa 48-50m suntem sus!
Odata terminat traseul, nu uitati sa va bucurati de viata, de traseul parcurs, de compania in care sunteti!!!
Ca o mentiune as atentiona echipele care intentioneaza sa parcurga acest traseu in maniera cap-schimbat ca impartirea 1-3-5, 2-4 este destul de necastigatoare pentru cel care va catara cap lungimile 2 si 4!Schita: Cornel ZarescuArticol scris de Torica Cristian
