Partea interesantă a traseului sunt cele două lungimi cu aspect de diedru cu fisură largă ce încep din brâna Bivuacului I al Fisurii Albastre și se termină în traverseul ce părăsește Bivuacul II.
Asigurările fixe nu lipsesc cu desăvârșire, dar sunt distanțate (traseul a fost recondiționat, primind câte două ancore mecanice pe fiecare lungime și câte una în regrupări). Cățărarea nu este neapărat grea, însă destul de incomodă fizic și psihic (dificultățile constând în depășirea unor fisuri largi, surplombante).
-12 bucle (dintre care 6 de 60 cm) -un anou de 120 cm pentru bolovanul încastrat din lungimea 1, -un set de frienduri (mărimi echivalente BD C4 de la #.4 la #6) -un set de nuci din care am folosit doar două mărimi superioare în lungimea a doua.
Pornește pe teren ușor prin depășirea unor blocuri încastrate, în care găsim și unul-două pitoane vechi, dar care primesc și frienduri medii spre mici. Continuă apoi pe un diedru căzut cu fisură largă, protejat de două pitoane vechi, bătute doar pe jumătate. Pe această porțiune am găsit și fulia de mașină de spălat despre care am auzit povești. Pe măsură ce diedrul începe să devină vertical, apoi puțin pe spate, fisura devine din ce în ce mai largă. După trecerea acestei porțiuni (largă, lungă și puțin pe spate, protejată la bază de o ancoră mecanică nouă), terenul devine mai ușor. Depășim vechea regrupare de pe pragul de gresie din dreapta (ancoră mecanică nouă pe fața din stânga). După o ridicare mai dificilă peste un bolovan, continuăm pe fisura ușoară și ieșim, pe teren friabil, în vârful plăcii pe care vom regrupa în regruparea comună cu traseul Cetatea Eternă.
O lungime scurtă și ușoară în teren foarte friabil - se traversează descendent până la ancora mecanică de la baza celui de-al doilea diedru.
Nu are asigurări fixe în primii 10 metri, dar este solidă, primește asigurări mobile. Surplomba de deasupra se ocolește pe fața din stânga, apoi urmăm o fisură solidă până pe o platformă unde găsim primele asigurări fixe ale lungimii. Continuăm pe o fisură frumoasă de mână, depășim un piton vechi, dar bun și trecem o burtică din fisură (asigurată cu ancoră mecanică). Fisura se îngustează și ne conduce, pe teren friabil cu prize la smocuri de iarbă, în regrupare.
Continuând pe Albastra Moșului până în Creastă sau în rapel.
Topo realizat de Vasile Dumitrica
