Creasta Coarnele Caprei pornește din Padina lui Calineț. Ea se înalţă între Vâlcelul Secundar al Călineţului şi Vâlcelul Piticului, afluenţi pe dreapta ai Călineţului, şi sfîrşeşte cu un turn care seamănă cu un corn de capră (poate de aici numele traseului?).
Prima lungime pleacă pe o față căzută cu iarbă și ocolește țarcul stâncos de deasupra noastră pe dreapta, pe o brana fiabilă care ne conduce în spatele acestuia. Regrupăm la un piton și un țanc, fix pe linia crestei.
A doua lungime pleacă deasupra regrupării, pe față, cu un pas de atenție (care se poate trece și la artificial A0). Pitoanele sunt de pe vremea lui Pazvante Chioru’ deci atenție. Deasupra pasului se iese în creastă peste niște bolovani care par instabili, dar au ținut. Ieșim în creastă și facem dreapta pe o brana stâncoasî largă unde regrupam la un piton, un friend și o nucă.
La plecarea în lungimea a treia este un mic pas de aderență, pe care nu prea ne venea să îl trecem la artificial ținând cont de cum vibrau pitoanele pe jumătate ieșite de deasupra regrupării. După acest moment este o lungime ușoară care intră pe linia crestei și continuă până în dreptul bavarezei din următoarea lungime. Noua nu ne-au ajuns 60 de metri de coardă așa că regruprea următoare a fost improvizată la un bolovan.
Lungimea patru debutează o bavareză scurtă și frumoasă care ne conduce în stânga crestei, pe unde urcăm până deasupra regruparii 3, în creastă. De aici trebuie să descățărăm pe dreapta crestei, într-un colț cu jnepeni. Cum nouă ne-au super frecat corzile, am improvizat o regrupare chiar pe creastă și abia după ce ne-am adunat toți la ea am descățărat la jnepeni
Lungimea a cincea ne urcă pe terenul ușor de deasupra regruparii până la doi copăcei. De aici continuăm prin verdeața din dreapta crestei până sub o fisură unde regrupam la nuca și un piton.
Urcăm în lungimea șase pe o fisură murdară, dar asigurată ok, care conduce pe o fată ușoară. De acolo traversăm dreapta și trecem de un mini-horn, ca să ajungem pe terenul ușor care anunță capătul crestei.
Am stat sa admirăm împrejurimile, după care am amenajat rapelul care ne-a condus în șaua de sub noi. Retragerea am continuat-o pe curba de nivel pana la Acul de la Amvon si de acolo in jos pe Valcelul cu Smardar, Valcelul cu Fereastra, Refugiul Sperantelor si Plaiul Foii.
Pentru toata aventura si fotografii: www.flutureledepiatra.ro
