De la inceput traseul ofera asigurari foarte bune - dupa cum am vazut si ulterior in fiecare lungime am gasit pe parcursul ei si macar 4-5 ancore chimice. In rest pitoane sau pene suficiente. Singura problema a lui Mke la intrare a fost ca i-au inghetat mainile. Fisura a stat in umbra din cauza surplombei si stanca era inca rece. Mke a continuat incet si sigur - a mai consultat topo-ul si cam dupa 40-45m a regrupat pe un tanc iesit din stanca, la baza unei platforme fata cazuta si spalate care conducea sub o surplomba. Am strans si eu ultimele lucruri le-am aruncat in rucsac si am plecat dupa el. Imediat ce am intrat in diedrul intunecat, mi-au inghetat degetele - dar am continuat pana am ajuns la soare - pentru mine a fost mai simplu venind secund. Dupa diedru, traseul te scoate pe o fata spalata, cu o mica brana la baza. Continuarea este o traversare spre dreapta destul de lunga, poate alti 7m pe acea mica brana, intrerupta ici si colo - o traversare nu foarte simpla. Ulterior se reia ascensiunea verticala, pe prize bune la maini - alveole sau fisuri adanci - cu miscari destul de intinse. Fata devine din ce in ce mai dreapta si mai neteda pana in punctul in care ajungi in pasul acestei lungimi - iesirea de pe fata aceasta spalata, la baza inclinata a unui horn, se face pe o priza la mana stanga cat o bombonica M&M :).

Odata ce am depasit acest obstacol, ultima parte a lungimii o reprezinta un horn format intre perete si un bloc de stanca ce iese din perte. Regruparea este fix pe acest bloc de stanca. Hornul lung cam de 5-7m, este surplombat si nu ofera o escalada usoara in horn. Initial escalada continua pe perete, ulterior se intra in horn si se continua pana sus prin horn - eu alegand in partea finala sa ies din horn si sa catar expus direct peste blocul de stanca in afara hornului.

In regrupare am stat foarte confortabil asa ca ne-am odihnit bine si am admirat Valea Prahovei.

In lungimea a doua am plecat eu cap. Din aceasta lungime, traseul este urmeaza o linie predominant spre stanga, prin traversari succesive sau escalada verticala oblica spre stanga. Plecarea in lungimea a 2a este pe o fata cazuta care urca mai sus de blocul pe care am regrupat noi, pana intr-o surplomba. Directia de continuare a traseului este in stanga si in jos pe fata cazuta. Se vede un piton foarte subtire - odata asigurat acel piton se observa si altele inspre stanga. Plecarea din regrupare este bine sa se faca prin partea de jos a regruparii si o traversare mai expusa, decat sa se urce pana la baza surplombei si sa se coboare pe langa perete. Traversarea are un singur pas la un moment dat unde este necesara o miscare mai intinsa. In continuare traseul urmeaza o zona de escalada verticala, care m-a scos pe o zona inierbata - senzatia fiind neplacuta din cauza lipsei asigurarilor. Din zona inierbata a urmat o lespede oblica spre stanga, destul de larga, ca un trotuar, incastrata in stanca ca si un horn; practic in dreapta stanca se surplomba peste aceasta lespede; dupa cam 10-12m am ajuns in a 2a regrupare, aflata pe o brana ingusta si marcata de 2 ancore alaturate.

In lungimea a 3a a plecat iar Mke cap - plecarea din regrupare este mai delicata - si datorita faptului ca este un pas chiar la inainte sa asiguri prima bucla. Plecarea din regrupare se face pe o fata inclinata care se desprinde din perete putin mai sus. Practic e o fata care ulterior se transforma intr-un diedru oblic spre stanga. Tot acest diedru continua inclinat spre stanga, iar in partea dreapta ai senzatia ca vine peste tine tot peretele Tancului Mic. Ascensiunea este dificila si ghemuita. Nu-ti vine sa iesi din diedrul inclinat care formeaza ca un fel de horn, pentru ca in stanga este fata verticala, expusa si fara prize evidente - dar nici inaintarea prin acest horn nu este facila. Pasul acestei lungimi este dat de capatul acestui horn. Caci pe masura ce inaintezi, el pierde forma de diedru initiala si devine din ce in ce mai mult un horn oblic. Capatul hornului este marcat de o stanca verticala, ca un turn, incastrata in perete. Acest turn rotund trebuie depasit printr-o traversare spre stanga, expusa deoarece se paraseste hornul si putin surplombata. Exista prize bune, singura problema am intampinat-o la iesirea din horn si angajarea cu picioarele pe fata turnului. Acolo am folosit o pana incastrata in hisura din horn - se pare ca s-a potrivit de minune - stia cel care a intepenit-o acolo de ce. Dupa depasirea acestui nou obstacol, regruparea deja este vizibila, la capatul unei alte sectiuni de escalada verticala pe niste blocuri putin surplombate.

In regrupare peretele Tancului Mic se continua deasupra cu un diedru impresionant si usor surplombant, sau inspre stanga pe o fisura care depaseste oblic, o burta formata de fata stancii.

In aceasta regrupare am fost foarte dezorientati - nu am reusit sa corelam informatia din topo, cu realitate pe care o vedeam si cu pasajele pe care le catarasem deja. Am fost convinsi amandoi ca am depasit pasul de 7-, desi parca Mke nu l-a simtit ca fiind asa tare. Conform topo-ului traseul s-ar fi continuat vertical si cu o mica traversare spre dreapta, in schimb pitoanele mergeau spre fisura din stanga, iar vertical in sus nu mai era nimic.

In ultima lungime am plecat eu cap si am continuat escalada spre stanga, oblic vertical, inspre fisura care traversa peste burta. Acest pas, ofera putine prize la maini si la picioare si este expus. M-am simtit obosit asha ca dupa fiecare miscare m-am odihnit in szelb. Practic este un pas pe lungimea a 5-6 miscari si 3-4 pitoane. Dupa aceasta traversare, pe care am identificat-o in cele din urma ca fiind pasul de 7-, traseul a continuat ascensiunea vertical peste niste blocuri si o zona putin inierbata, care m-a condus la baza unei fete cazute si spalate; deasupra este copacul marcat ca locul pentru fumat. Stiam ca din acest punct nu mai este mult si mai e un singur pas de 6. Nu am mai regrupat la copac si am continuat ascensiunea spre saua Tancului Mic - lucru pe care aveam in mica masura sa-l regret. La copacul "pentru fumat" nu este regrupare, dar se poate improviza cu ajutorul a 2 ancore chimice - una se afla pe fata de stanca unde este si copacul, cealalta este pe o fata aflata in stanga, care formeaza si un diedru. Sunt cam 4m intre cele doua ancore, dar s-ar fi putut face o regrupare, mai ales ca si locul este foarte plat. In schimb am continuat, am intrat in diedru care are o singura miscare, dar este asigurat cu o ancora si 2 pitoane. Dupa cam alti 5m de catarare am iesit de pe stanca si urmand inca 5m o poteca am ajuns in saua Tancului Mic. Aici am gasit doar 2 pitoane vechi, batute pe o fata si pe alta a celor doua stanci care formeaza saua. Asa ca ultima regrupare a fost intr-un piton, asigurat la alti 5m in alt piton.

Mke a avut ambitia si forta sa treaca pasul de 7- la liber - insa nu fara emotii ;)

Din saua Tancului Mic, ne-am retras, traversand pe fata dinspre valea Costilei, spre stanga, cam vreo 30-40m, pe o poteca aeriana, cu cateva treceri expuse si cu un singur piton. La capatul potecii este un copac cu un piton in el si o cordelina de siguranta. Din acel copac am facut un rapel de 20m, care ne-a dus in valcelul Pietros, la capatul peretelui Tancul Mic. La ora 1530 terminasem traseul.

Descrierea traseului www.xsaky.blogspot.ro