The Dimond e unul dintre cei mai mari pereti alpini din America de Nord si cu siguranta cel mai cunoscut perete din Muntii Stancosi.Cu peste 600m verticali si o altitudine de 4400m in (Longs Peek) , The Dimond e Peretele Vaii Albe al Americii,  e unul dintere peretii la care visez de ceva timp. 

Fata  sud -estica a masivului Longs Peak  se imparte in doi pereti uriasi The Diamond si Chasam Wall. Planul nostru era sa parcurgem ambii pereti pe cele mai directe variante in cele 3 zile pentru care aveam permisele.

 Istoria si etica alpina in aceasta zona sunt impresionante.Desi exista o sumedenie de rute in perete, spiturile , pitoanele sau orice fel de asigurari fixe lipsesc si sunt  interzise cu desavarsire. Traseele sunt imposibil de identificat daca nu ai un topo detaliat.

Dupa 2 saptamani de catarat in Colorado impreuna cu Tom Sisenfell si Mike Bowyer, am pornit spre Rocky Mountain National Park cu ideea de a face un bivuac in prima zi la baza peretelui si de a intra in perete a doua zi. Locurile de bivi sunt limitate iar pentru fiecare loc ai nevoie de un permis BackCountry de la administratia parcului care se obtine destul de greu.  Alaturi de noi a venit si unul dintre prietenii lui Mike - Marc Hirt, el fiind unul dintre veteranii alpinismului American. Marc a deschis mai multe rute in Yosemite si in The Dimond.

Prezenta lui a fost de mare ajutor, mai ales in identificarea linilor dar si in micile povesti pe care le-am avut seara la un ceai.

Am hotarat sa incercam o abordare cat mai light ,urmand sa parcurgem linia intr-o  singura zi , evitand cu orice pret inca un bivuac in perete. Stiam ca Acest lucru e posibil  doar daca reusim sa ne  miscam confortabil pe gradul 6c cu asigurari mobile.

La recomandarea lui Marc am intrat in the Diamond pe una dintre cele mai directe  si frumoase linii din perete -Yellow Wall V, 6c+, 480m R.

Am pornit la ora 3 din confortabilul nostrum bivuac (Hilton Bivi) parcurgand ghetarul de la baza traseului destul de rapid. Eram singura echipa din  perete. Am intrat in North Cimney odata cu primele raze de soare. Desi terenul e usor, aceasta zona e una dintre cele mai periculoase din perete, datorita caderilor continue de pietre.Acest horn e scena mai multor accidente in fiecare an. Am iesit pe BroadWay(Brana inferioara a peretelui) destul de repede si fara sa pierdem mult timp Tom a intrat in prima lungime mai dificila(6c). Stiam de la Marc ca viteza e cheia succesului in acest perete datorita temperaturii destul de scazute si vremii care dupa ora 13 se strica destul de urat si nu e bine sa te prinda in perete. Tom a condus majoritatea lungimilor dificile,  toate la liber si fara prea multe emotii. Dupa fiecare lungime trebuie sa te reorientezi si sa te asiguri ca nu ai iesit din traseu . Desi am catarat in 3 ne-am miscat foarte bine reusind sa trecem de jumatea peretelui pana in ora 11.  Peretele e surprinzator de vertical cu usoare surplombe  si brane in unele locuri .Exista anumite zone de traverseu , in care nu prea reusesti sa asiguri nimic serios dar daca reusesti sa treci peste bariera mentala , totul devine mult mai confortabil.



 Am incercat sa intindem cat mai mult lungimile, pentru a nu pierde mult timp cu haul bag-ul . Regruparile sunt si nu sunt, in cele mai multe cazuri ne-am orientat singuri pe unde am putea regrupa .Am intrat in partea superioara a peretelui dupa ora 14. In scurt timp am fost cuprinsi de o ceata intensa , iar temperatura a scazut rapid ,stiam ce va urma…Nu a durat mult pana a inceput sa ploaie destul de urat. Stiam ca trebuie sa ne miscam repede, altfel vom fii prinsi intr-o situatie foarte delicata . Trebuie sa recunosc ca pe ultimele lungimi ne-am impins limitele destul de mult, asigurand rar si mai mult de moral, desi eram inghetati si foarte obositi, am reusit sa  ajungem la finalul traseului in jurul orei 16.



Datorita vremii foarte proaste am hotarat sa nu mai urmam poteca care duce spre varful Longs Peak si sa rapelam cat mai repede prin perete. Am mai pierdut inca 3 ore rapeland din Table leadge, pana pe BroadWay. Aici ni s-a blocat coarda si am mai pierdut inca o ora catarand inpoi pe un teren foarte dubios pentru a debloca coarda. Am ajuns la Hilton bivi dupa aproape 16 ore intense in care am vazut ce inseamna The Dimond.

A doua zi ne-am odihnit putin mai mult iar la ora 5 am pornit impreuna cu Tom spre Chasam Wall intrand in Directissima 6b+, 250m.Ne –am bucurat de o linie superba  si de o vreme mult mai buna decat cu o zi inainte. Ultima lungime fiind cireasa de pe tort. Am reusit sa parcurgem traseul in 6 ore si sa rapelam pentru pranz. Spre seara a inceput din nou furtuna…

Ca si echipament am avut 2 seturi de frienduri ,4 seturi de nuci, boltnuts-uri ,doua corzi, un tagline si un haul bag light.