Intotdeuna m-am catarat, de mic copil, mai intai prin copaci, apoi mers pe dealuri si munti, apoi in sala pe plastic si in cele din urma pe stanca. Stiam de Ecran Club (era langa facultatea mea) si cum imi place sa descoper lucruri noi, am incercat sa ma catar la sala si de atunci nu m-am mai lasat. Cataratul avand atatea aspecte inca nu mi-am pierdut motivatia si interesul. 

Am incercat aproape tot ce tine de catarat, bouldering, escalada chiar si alpinism. Toate imi plac. Insa cel mai mult ma atrage boulderingul. Pentru ca este mai aproape de caracterul meu : dinamic, exploziv, social.

Motivul pentru care m-as trezi cu zambetul pe buze la 5 dimineata fara a avea nicio problema.

O problema de matematica?sunt mai multe asemanari decat diferente. In esenta ceea ce conteaza e insa sentimentul pe care il ai cand gasesti sau stii ca ai gasit solutia pe care trebuie sa o duci pana la final si sa ai si un rezultat bun.

Pentru ca am avut ceva de spus in legatura cu acest lucru. Pentru ca sunt de parere ca daca ai ceva de spus si crezi ca aduce ceva bun, ar trebui spus. Iar eu am crezut si cred ca sapatul de prize in stanca pentru a reduce stanca la nivelul cataratorului este foarte departe de idea de catarat in natura.

Mai inainte de concluzii, a fost un sentiment foarte frumos de a fi in aceeasi "arena" cu cei mai buni din lume.

Ca si concluzii, ca ai nevoie de multa munca (care pentru unii nu se simte ca munca) ca sa ajungi sa urci pe un podium mondial. De orice fel.

Sa cureti un bolovan consta in foarte multa munca in cazul bolovanilor de la noi, de exemplu la Bratilesti avem gresie. La fel si la SihLa. La gresie nu e asa de usor de curatat ca la granit..insa satisfactia de a "inventa" priza si a gasi miscarile potrivite care sa te duca sus pe bolovan (sa gasesti o solutie) este pe masura.

Sunt foarte multe de spus insa cel mai important e ca mai nou avem o zona de bouldering la 2.30h distanta de Bucuresti, cu grade intre 5+ si 8A, si ca exista si un topo pentru zona. Il gasiti la salile de catarat, Fabrica de catarat si Sema. Deocamdata.

Pentru mine comunintatea este formata dintr-un grup de oameni care sunt legati prin pasiunea pentru catarat si prin dorinta de a face ceva bun si de a da catre comunitate fara a astepta sa primeasca ceva mai intai. (de exemplu  de a organiza concursuri, de a bate trasee, de a facut topo-uri, de a creea site-uri pentru cataratori si filme etc).

Din pacate, asa cum mare majoritate stiu, la nivel oficial de federatie, exista o mare discrepanta intre interesele comunitatii si ceeea ce fac cativa oameni din federatia asta romaneasca. Probabil in viitor lucrurile or sa se indrepta. Pentru pentru asta e nevoie de mai multa implicare, insa cred ca suntem pe drumul cel bun.

Intai tehnica si apoi multa forta. De toate felurile: de la forta spirituala pana la o "gheara" puternica.

Foarte important. In bouldering totul se concentreaza, se comprima intr-o dimensiune in care pentru a putea merge cat mai aproape de limitele fizice trebuie sa-ti depasesti limitele impuse de creier.Iar cand reusesti asta, simti ca esti in "zona", in zona in care simti ca nu mai ai gravitatie si ca poti sa faci orice. Sentimentul asta este cel pe care il caut eu la bouldering. Cateodata imi iese, insa de cele mai multe ori nu. Asta ar fi si una din diferentele dintre un Adam Ondra si marea majoritate. Ondra intra in zona cand vrea el. El si Chuck Noris. :))